Societatea ta sau tu a ei?

Am citit o anecdotă deunăzi care suna cam așa:

”La ora de istorie, profesorul întreabă: 

- Costandache, cine a dărâmat zidul Berlinului?

iar Costandache răspunde:

- Eu nu, domnule profesor.

Profesorul s-a supărat, s-a dus la director și i-a spus:

- Tocmai l-am întrebat pe Costandache cine a dărâmat zidul Berlinului și a spus că nu el, dumneavoastră ce spuneți de asta? 

Directorul a spus:

- Cunosc de mulți ani familia Costandache și dacă băiatul spune că nu a făcut-o el, atunci așa e - n-a făcut-o el.

Profesorul s-a supărat și mai tare. I-a dat telefon ministrului învățământului și i-a spus:

- Am întrebat un elev cine a dărâmat zidul berlinului și a spus că nu el. Apoi m-am dus la director să mă plâng de băiat. Directorul a spus că dacă băiatul zis că nu el, așa trebuie să fie, pentru că el cunoaște de mulți ani familia băiatului. Dumneavoastră ce ziceți despre asta?

 Ministrul a stat tăcut câteva secunde, apoi a spus:

- Uite ce e, m-am săturat de atâtea plângeri venite de la școala voastră. Reparați zidul și dacă mai aud vreo plângere, închid școala.”

Nimeni nu e acolo unde trebuie să fie, toți mergem pe un drum câteodată predestinat, câteodată incert, tot ce știu e că trebuie să alegi să trăiești cu un ”bagaj” simplu atât în inimă, cât și în minte. 

Ne umplem casele cu lucruri pe care le aruncăm la scurt timp după, stăm în case pe care încă nu le-am plătit, avem rate la lucruri la care nu ar trebui să avem rate și ne dorim: „vise” pe care alții le au și ar da orice să aibă o viață simplă dar nu mai au timp și trebuie: „să plece”...

Zâmbește mult și fii fericit că timpul nu ți-l dă nimeni!